6. Istoria mea ca fotograf Options

[soulcry]

M-am apucat mai serios de fotografie acum 5 luni cand mi-am luat si primul aparat foto ceva mai bun, un Fujifilm S9600.

[nemesiss]

Paiii ! Am inceput cu un mic SMENA acum ceva ani. Pana in 1989 am sarit la un ZENIT E. In era digitala am intrat cu un mic OLYMPUS dupa care am facut saritura la CANON 400D. De indrumat nu ma indrumat nimeni ci doar ce am citit in ultima vreme pe web-siteuri, revista PHOTOMAGAZIN si FOTO-VIDEO. De acum ceva vreme, sunt sub indrumarea lui PAUL AGARICI, MIHAELA AGARICI si TIBERIU MANZU (ex. f64).
Sper ca in viitor sa fac un salt catre un FULL FRAME- un 5D

This post has been edited by nemesiss: 14 Nov 2008, 16:37

[tzucu]

Casa pionierilor,secolul trecut ,cu primul aparat Smena.Primele fotografii -prin expunerea negativului ,prin copiere.Apoi aparatul de marit , becul rosu,intunericul ,numaratul 1001,1002... in loc de cronometru,mirosul tavilor cu solutii ,glumele de rigoare:concentrat sa faci imaginea clara,te ridici in picioare,pentru ca prietenii sa-ti traga scaunul de sub fund.

[xelybry]

pasiune mai veche, de pe vremea aparatului de marit, revelatorului si fixatorului...

[Aleaxndru Pavala...]

Cochetez de ceva ani cu fotografia si am fost inconjurat de mic de fotografii. Tatal meu isi tinea un laborator foto in casa si am fost intotdeauna fascinat de momentul in care fotografia 'aparea' ca prin minune. Acum ceva ani am reusit sa imi achizitionez primul meu aparat foto (digital - Nikon d40x) si de atunci nu m-am mai desparit de el. Am reusit sa schimb pana acum cateva aparate foto, si sa ma joc cu alte tipuri si marci doar pentru cultura mea generala. Am ales sa merg pe gama Nikon din motive pur intamplatoare la inceput, care apoi s-au concretizat in detalii care m-au facut sa raman cu Nikon. In toti anii astia am iesit din casa cu aparatul pe umar, si asa cum am citit aici in forum o regula 'tba' (telefon, bani, aparat), pentru mine este alta 'ato' (aparat, trepied, obiective)

Acum imi desfasor pasiunea intr-un studio foto si incerc sa sparg gheata in lumea fotografiei.

[T||und3r]

Bine ai venit! si asteptam sa vedem opere de ale tale!

[Tiberius]

Poze poze poze!

[Orpheuss]

Mie unul mi-a placut intotdeauna natura si sa observ ce se intampla in jurul meu, placeri care merg bine cu fotografia, insa pana nu demult mi se parea o arta "sacra" si intangibila. Primele contacte mai serioase sunt datorate bunului meu prieten Bogdan care si-a cumparat un Sony DSC-H3 cu care am realizat primele mele fotografii cu pretentie de fotografii artistice (si pe care mai tarziu l-am cumparat eu de la el ). De putin timp am trecut la DSLR dar inca sunt un copil mic care descopera in fiecare zi ceva nou.
Cea mai mare bucurie a mea este ca sa redau frumusetea unui loc sau moment printr-o fotografie expresiva...

[T||und3r]

Bine ai venit si asteptam sa ne arati ceea ce faci...si sa te alaturi la discutii pe forum!

[maria maria]

Buna. M-am apucat de fotografie din intamplare. Exista un joculet pe un site in care trebuia sa cautam poze faine. Timp de 2 ani am cautat imagini cat mai faine pe tot felul de site-uri si, in final, m-a lovit microbul. Am primit si un Nikon, mi-am luat si un teleobiectiv si acum exersez.

[bit4u]

Pai... sincer sa fiu la aceasta tema treaba e putin mai complicata. Tata era fotograf impatimit si developam filme impreuna cu el pe la 6-7 ani. Pe la perioada revolutiei treaba cu fotografia s-a terminat (aparatele foto s-au stricat, aparatul de developat a ajuns in pod si apoi la gunoi. Pana acum vreo 3-4 ani subiectul: poze (nu fotografie) era un subiect tabu. Am inceput sa revin la poze personale mai mult din plictiseala si telefonul Sony Ericson K502i era comoara mea pentru cateva luni de zile. Incet incet am incercat mai multe aparate compacte printre care un mustek (cel mai mic aparat de pe vremea respectiva) de care imi amintesc cu zambetul pe buze considerand ca am ajuns acum sa ma pretind a fi incepator in fotografie. Pana la actualul D60 de la Nikon am tinut in dulapior la cutie un Fuji. Era mai ingrijit decat mine. Si in final in urma unor discutii SF (pentru mine) referitoare la fotografie am ajuns sa ma gandesc din ce in ce mai mult la ideea de fotografie. Ochiul meu nu prea a auzit de arta pana acum aproape un an asa ca sper ca in aceasta privinta sa am parte de cele mai multe comentarii si sfaturi la fotografiile expuse pe acest forum si poate intr-o zi o sa am marea onoare sa ma numar printre fotografii de valoare... dar pana atunci mai vorbim noi...

[C.T.Daniel]

In familia mea a existat in totdeauna o pasiune pentru arta. Am doi unchi care atunci cand pun mana pe aparat, si nu numai, scot lucruri extraordinare chiar daca nu stiu mare lucru despre partea tehnica.
Era micut si am vazut odata in dulap la tata un aparat foto, cred ca era un Olympus nici nu stiu ce obiectiv avea, anyway, arata interesant.
Prima mea"experienta": Multa vreme dupa ce am vazut aparatul respectiv in dulap l-am cautat. De fiecare data cand parintii plecaut de acasa eu ma ocupam cu cautarea lui, evident fara rezultat pentru ca nu era nimic acolo.
Mai tarziu am inceput sa tanjesc sa am si eu un apart foto - mergeam pe strada si vedeam colturi de lume nebagate in seama si care ar prinde tare bine in fotografie, toate lucrurile frumoase pe care le vedeam incercam sa le incadrez intr-o foto si sa-mi imaginez cum ar arata;
Anul trecut am reusit sa-mi iau primul meu aparat foto, dar pana la el nu m-a impedicat nimic sa-mi folosesc pasiunea pe aparatele celor din jur. Si uite-asa mi-am umplut contul de pe flickr cu fotografii realizate cu aparate care nu-mi apartineau.

[rusudumitrucosti...]

Pasiune e de mult ,camera e mai apropiata de prezent ,pei imi place fotografia de aproape 7 ani ,am avut vreo 2 compacte ,dar atunci nu prea aveam treaba si cu tehnica erau snapshoturi care imi placeau si undeori imi ieseau dragut ,mereu ma intrebam cand eram mai mic (12 ani ) cum motocicleta e clara si fundalul e miscat ,mi se parea o grozavie ,in fine in timp sa ingropat pasiune pentru vreo 2 ani si nu am mai insistat pe fotografia apoi ,akum 1 an cand am intalnito pe iubita mea ,avea o pasiune ,da ati ghicit fotografia si ma fascinat felul in care imi vorbea despre pasiunea ei ,mi-a retrezit si mie aceasta pasiune ,am facut rost de niste banisori si am luat un Nikon D40 ,apartul care ma invatat pe mine sa fac pozele alea miscate(panning),aparatul care ma invatat ce e aia diafragma ,obturator,iso,etc ,de mare ajutor mi-au fost si niste cartulii de fotografie ,unele vechi din 1980 si cel mai explicit a fost ghidul fotografilor de la national geographic scris de Peter K. Burian si Robert Kaputo ,cu accea carte mi-am deschis orizonturile si mai e un om care a stiut sa ma mustre la timp si sa nu ezite sa fie cat mai drastic cu mine (comentarille pozelor) ,logic la inceput ma enervat la culme dar akum suntem foarte buni prieteni si iesim la shotinguri impreuna Dragos Stoica ,ma fascinat si pasiune lui pentru nikon ,are un D700 ,70-200 vr amprenta nikon ,105 macro vr 2.8 nikon ,50 fix 1.4 ,24-70 , blit sb900 ,trepied manfrot ,burduf ,inele macro ,toata familia filtrelor , e fascinant echipamentul omului ,am norocul ca am voie sa ma mai joc si eu cu ele cateodata ) ,cam asta e povestea pasiunii mele ,am acum un Nikon D5000 cu un 18-55 vr si sunt foarte multumit de el ,imi doresc un teleobiectiv incurand

This post has been edited by rusudumitrucostinel: 14 Jul 2010, 16:18

[Janua]

S-a aruncat in mine cu un aparat cu tambur, demult tare de tot, pe cand puricele se potcovea cu potcoave de argint. Mi se parea imposibil de folosit, pentru ca trebuia sa cadrez fara sa vad efectiv ce faceam. Asta m-a dus catre pictura. Suprarealista. Dupa aceea mi-a venit greu sa ma obisnuiesc cu rabla de Smena facuta cadou pe la sapte ani, pentru ca brusc puteam pune ochiul in vizor si vedea imaginea. Mi se parea atat de simplist si de banal. Dupa aceea am mostenit un Zenit. Merge si acum, doar ca lasa sa intre lumina printr-o crapatura si creeaza bizarerii pe film. Nu ca asta ar fi neaparat un lucru rau.
La capitolul digital am un Canon 400 - deh, pe masura posibilitatilor financiare- si mi-e dor de aparatul cu tambur, pentru ca pe masura ce lucrurile se simplifica, se si banalizeaza, iar arta moare mult mai usor pe drum.
Am facut cateva mii de fotografii, marea majoritate pe film. Cred ca am ales cateva- putine- poate cateva zeci, pe care sa le consider cu adevarat demne de numele acesta. Mi se spune mereu ca cer prea mult de la mine si ca-s prea pretentioasa. Dupa ce am vazut pe topic-ul "admiterilor", ma astept sa mi se spuna ceea ce imi repet eu in fiecare zi de la cinci ani incoace: "tu si fotografia, ca fait deux."
De ce continui? Stiu si eu? Pentru ca mi se intampla sa vreau sa tin minte o imagine si nu pot picta indeajuns de repede, pentru ca imi pleaca trenul.